vineri, 12 ianuarie 2018

Un fotograf profesionist poate face diferenta in toate cazurile, motiv pentru care este esential sa ii alegem pe cei mai buni din aceasta bransa. In schimb, uneori este dificil sa fie luata cea mai buna decizie intrucat sunt foarte multi si nu toti asigura cele mai calitative servicii, motiv pentru care exista cateva reguli de care sa tina cont orice client.
Experienta
In primul rand ar trebui sa se solicite un portofoliu care sa fie analizat cu atentie, in functie de evenimentul pentru care se doreste angajarea fotografului, fie ca este vorba despre o nunta, un botez, o aniversare, fie o sedinta privata in diferite locuri. Cu cat este mai bogat portofoliul fotografului, cu atat mai bine si tot prin intermediul acestora se poate analiza viziunea, care este important sa fie cat mai apropiata de cea personala.
Aparatura
In al doilea rand, conteaza ca aparatura sa fie de ultima generatie, iar fotografii sa isi innoiasca colectia periodic, astfel incat sa poata tine pasul cu tendintele si sa asigure cele mai bune servicii. Aici este cea mai vizibila diferenta intre cei profesionisti si cei mai putin, intrucat acestia din urma nu vor fi dispusi sa aloce bugete generoase, de cateva mii de euro.
Renume
Bineinteles, intotdeauna trebuie ales un fotograf renumit, precum Laur-Gales, deoarece cu cat acesta este mai cunoscut in bransa sa, cu atat mai bine, deoarece recunoasterea e un semn al experientei bogate si pe aceasta cale clientii vor fi mult mai siguri de decizia luata.
Pret
Nu in ultimul rand, pretul e un criteriu mai putin important de care trebuie sa se tina cont, insa cele mai mici tarife, de regula, pot fi semnul lipsei de experienta. Chiar daca majoritatea persoanelor sunt tentate sa aleaga cele mai bune oferte, acestea trebuie sa se orienteze catre un raport calitate – pret ideal, precum cel asigurat de Laur-Gales.

joi, 11 ianuarie 2018

Dumitru a lu’ Somoiog se ridica din pat in capul oaselor si ramase asa pret de cateva minute. Dormise prost, se zvarcolise toata noaptea si se trezise cu mult inainte sa sune desteptatorul pe care-l fixase oricum cu vreo ora inainte sa se iteasca lumina zorilor. Toata noaptea o petrecuse intorcandu-se de pe o parte pe alta facand planuri despre ceea ce urma sa targuiasca cu banisorii pe care avea sa ii primeasca. Fiindca in dimineata asta, Dumitru a lu’ Somoiog urma sa mearga la oras sa-si vanda recolta de cartofi. Trudise din greu, destelenind pamantul, ingropand in brazda samanta multa si buna, taiase din sapa orice buruiana ce dadea sa mijeasca intre lujerii plantutelor plapande, carase mii de galeti cu stropi limpezi de apa si le hranise radacinile insetate. Venise si vremea recoltei. Cartof cu cartof, Dumitru a lu’ Somoiog reusi cu chiu cu vai sa umple 28 de saci. Cat o sa ia pe ei ? Dumnezeu cu mila. Dumitru isi facu o cruce sanatoasa, apasand pe frunte si pe umeri mai abitir decat facea de obicei.  ________________________________________ Dumitru scoase banutii din buzunar si ii mai numara o data. E multumit in aceeasi masura in care e si dezamagit. Pentru o clipa se gandi cat ar fi luat pe sacii de cartofi daca ar fi reusit sa-i vanda singur la piata. Isi alunga gandul. Nieee … nu are cum. El nici macar n-ar fi primit in piata. Nu cunostea pe nimeni dintre aia de au piata, nu stia cum merg lucrurile, nu credea ca are sa razbeasca printre cei care mai aveau cartofi la vanzare, trebuia sa isi aseze marfa frumos pe taraba cat sa ademeneasca cumparatorii, sa faca socoteli, sa cantareasca, sa puna-n punga… Nici pungi n-avea. De unde sa fi cumparat pungi ? Asa, i-a dat pe toti, la gramada unui intermediar tuciuriu. Toti cei 28 de saci. Ala i-a cantarit din ochi, s-a strambat la cate unul „Ce-s, ma, cu sfrijiturile astea ?”, a plescait multumit din buze la un sac ce ii parea mai doldora, mai rasarit, a scos din buzunar un creion chimic, l-a inmuiat in gura si a facut niste socoteli pe varul alb al peretelui toaletei publice de langa piata, a scos un teanc de bani tinuti somoiog, i-a numarat cateva bancnote si i-a intins lui Dumitru cu un gest suveran, atat cat sa priceapa ca a fost generos din cale-afara. Tuciuriul avea treburile aranjate. Era de 2-3 ani in aceeasi piata, il cunosteau oamenii care veneau sa cumpere stramband din nas fiindca stiau ca-i un nenorocit de intermediar care ia marfa mai pe nimic si-i umfla pretul si de zece ori. Dumitru a lu’ Somoiog isi mai numara banutii o data. Clar, era multumit. Altii nu primisera nimic. Lasasera sacii acolo ca ce rost mai avea sa se intoarca acasa cu ei. Tuciuriul ranjise satisfacut ca ii prostise si de data asta. „Ai venit cu cartofi naspa, ba ! Nu pot sa-ti dau nimic pe ei.” Aiurea, cine-i prost sa nu-si dea seama ca si din sacii aia puteau fi alesi cativa cartofi mai de soi, cati or fi fost acolo, in sacii „refuzati”… Dar asta nu e treaba lui Mitica. El asteapta sa vina primavara sa-si arunce din nou samanta buna in pamantul roditor. Scoase din buzunar un colt de hartie pe care i-l strecurase cineva in buzunar. Mai citi o data ce scria acolo : „28 x 170 x minim 20 de lei = 95200. Atat faceau cartofii vostri daca-i dadeati cu 20 de lei sacul, adica, oricum aproape pe nimic. Dar daca aia 14 cumparatori pe care-i are tuciuriul, oameni cu stare, bine imbracati, ar fi fost dispusi sa dea fiecare si  3.000 sau 5.000 de euro pe cartofi ? S-ar aduna in buzunarul intermediarului  42.000 sau chiar 70.000 de euro ? Pai, s-ar. Cat ati primit voi, „cartoforii” astia 170, din banii adunati ?” Dumitru a lu’ Somoig se gandi o clipa. Apoi batu mana cu aerul asaaa… cu gestul cu care ar fi gonit o musca. Nieee … carcotas ala, cu biletul lui cu tot… Un ofticat, cu siguranta… Postare scrisa pentru competitia Hiper-Mega Cartof, editia de primavara, 2014. Later edit : Mi s-a atras atentia printr-un e-mail ca am uitat un zero. :oops: Deci, suma minima pe care Mos Nicolae a pus-o in anumite ghetute este de 95.200 si nu 9520 cum scrisesem initial.. Am corectat si-n text, cu ochii iesiti din orbite. Pai la modul asta, sa tot intermediezi, bai nene…

Follow Us @soratemplates