miercuri, 15 octombrie 2014

Deci da, am crescut 4 catelusi micuti. Aseara. In vis, din pacate. Am avut cel putin 3 vise pe care mi le amintesc, deci o noapte plina. De ceva timp n-am mai avut o noapte asa activa din punct de vedere al viselor, sau cel putin nu mi le-am amintit eu cand m-am trezit. Deci am avut 4 catelusi micuti…

Tot ce imi aduc aminte din vis, este ca cei 4 catelusi au aparut ca din senin in grija mea. Nu stiu daca i-am cumparat sau primit, ideea e ca trebuia sa am grija de ei. Si am avut. Stiti cum sunt momentele alea cand in cateva secunde parca vezi toata viata in fata ochilor? Ceva de genul am patit eu in acest vis. Stiu ca am avut cateva momente cu ei, cand ma jucam cu diferite jucarii, le aruncam iar ei alergau dupa ele intr-o curte mare si verde, tin minte cum le dadeam lapte din biberon cand erau mici…

Dar presupun ca eu eram un fel de ingrijitor la un centru de adoptie pentru catei. Tin minte ca au venit niste familii si i-au adoptat pe toti. Mi-a parut asa rau ca nu ii mai aveam langa mine… dar nici nu am asteptat mult, ca a venit momentul cand ei erau deja mari, crescuti bine, sanatosi. Toate cele 4 familii (cate un catel pentru fiecare) s-au decis sa imi faca mie o bucurie “peste ani de zile”, si au vorbit intre ei ca sa se intalneasca si sa mearga cu totii la centrul asta unde lucram eu.

Imediat in vis, au aparut ei din fundal, si undeva de la orizont erau cateii crescuti, cu pletele in vant, alergand dupa mine. Deci cand ii veneam cum veneau inspre mine alergand… mi se umplea inima de fericire. Si cand in sfarsit au ajuns la mine, mi-au sarit in brate, i-am pupat pe toti pe bot, pe frunte, unde apucam, ii imbratisam, ii mangaiam, iar ei ma lingeau pe toata fata… doamne cat de fericit ma simteam.

Chiar si acum cand imi imaginez, ma trec niste fiori.. si o senzatie de “fluturi in stomac”… ce senzatii te trec cand esti atat de fericit. Stiu cum e sa ai un caine, am avut si eu o catea, dar era saraca batrana, bolnava, ne-am trezit prea tarziu sa o ducem la spital si a murit… ai mei parinti erau acasa, si ea statea jos pe o patura, langa bucatarie… si se uita la ai mei… iar eu am plecat spre facultate. Cand ajung acasa… “A murit Ema.”

Eu cum sunt o persoana introvertita, atunci pe loc am tinut in mine, dar seara inainte de somn, am plans… pur si simplu. Si nu doar din motivul ca a murit, ci ca n-am apucat sa-mi iau ramas bun de la ea… am crezut ca rezista pana seara, oricum nu aveam de gand sa stau foarte mult la facultate… Mda viata e uneori cruda, mai ales in astfel de momente.

Dar ca sa ma mai inveselesc, ma gandesc la momentul in care acei 4 catelusi, care au crescut bine, veneau alergand spre mine. :D

duminică, 7 septembrie 2014

Sa-mi ierte politia cerului nerespectarea regulilor duminicale, dar coma care-si ascute uneltele de tortura pitita dupa zidul timpului nu-mi ofera posibilitatea petrecerii unei zile tolanit in fata TV-ului urmarind plictisitoarele emisiuni dambovitene sau eventualitatea culegerii randurilor ramase neatinse din Gestapo-ul lui Sven Hassel. Trebuie sa o readuc cel putin pe linia de plutire, am neglijato si a cazut in derizoriu. Am vrut sa renunt, s-o omor. Gestul nu exprima lasitatea, era puterea nemasurata a lenii, rugina era deja depusa pe rotitele creierului. Noroc cu magazinul de feronerie de la coltul strazii, spray anti-rugina nu gasesti la supermarketul cartierului.

Am convingerea ca nu am intarziat chiar daca proverbul spune “mai bine mai tarziu decat niciodata” – nu exista asa ceva, exista doar soarta, unele lucruri nu pot fi schimbate.
Comandantul impasibil caruia ii cadeau ostasi pe front ca perele coapte de la inceputul toamnei fara ai mai sosi alti recruti in schimb, eram eu. Ego-ul arogant, ingamfat si nepasator, imi zicea ca ma voi muta si voi avea mai multa grija de cel/cea nou/noua. Insa al III-lea anotimp mi-a soptit sa renunt la noutate, nu e momentul. In plus creatorul nu-si distruge creatia, ea se autodistruge sau se evidentiaza singura.

marți, 13 mai 2014

Azi am fost pana la politie ca sa-mi reinnoiesc buletinul. Bineinteles ca nu am stiut ca trebuie sa vin cu propietarul casei ca sa confirme ca locuiesc acolo. Unul dintre parinti. Eh si in drum spre casa, am luat-o pe jos ca deobicei, si ma opreste un om pe strada. Ma roaga sa-i dau 50 de bani ca sa-si ia ceva de mancare. Stiam ca am ceva marunt, m-am scotocit prin buzunar si i-am dat. Aici a pornit totul.

I-am zis “Poftiti, am 2 lei” si dupa am dat sa plec. M-a oprit iarasi ca sa-mi spun ca el strange bani pentru un tratament la mana si de asta nu prea are de mancare si este nevoit sa ceara la oameni. I-am zis ca-l cred. L-am citit eu destul de bine si am observat ca vroia sa spuna mai multe dar parca nu indraznea sa-mi zica. Am vazut ca nu prea vrea sa faca o miscare si am spart eu gheata. “Pentru ce tratament domnule? Pai sa vezi tinere…”

Si a inceput sa imi povesteasca cum a facut un accident vascular acum ceva timp, a intrat in coma, sotia lui s-a bagat peste un doctor care avea de gand sa-i extirpe o buna parte din emisfera stanga a creierului (cea care controleaza partea dreapta a corpului) desi nu era nevoie, dar pana la urma a fost operat de catre alt doctor si si-a revenit din coma. Era paralizat tot pe partea dreapta, treptat a inceput sa-si revina si din paralizie, dar mai avea probleme cu miscarea mainii. Putea sa o miste doar de la incheietura bratului spre umar, mana in sine era “moarta”. Mi-a facut de cateva ori demonstratie ridicandu-si mana cat putea…

Dupa a inceput sa imi zica de situatia din Romania, eu bineinteles ca i-am dat dreptate, ba mai mult, am mai si adaugat cate ceva in discutie. El a fost electronist, se ocupa cu calculatoare, sisteme de operare, tot ce se mananca. Zicea ca stie pe de rost tot ce are un calculator in el, tot ce se poate sti despre sistemul de operare Windows XP la vremea aceea… Dar amintiri dinaintea accidentului… toate sterse. A zis ca parca isi aduce aminte putin unde a lucrat inainte, ce facea dar cam atat. Cand vine vorba de calculatoare a zis ca este un maestru. De cand cu pauza de recuperare, nu a apucat sa isi “bage nasul” si in windows Vista sau 7. Dar acum ca si-a mai revenit s-a interesat de tot ce tine de aceste sisteme de operare si a zis ca le stie pe de rost, mult mai bine decat Xp.

O intreaga poveste despre el, chiar mi-a placut ce auzeam. Mi-a mai zis ca a incercat sa-si scoata o pensie pe caz de boala, a incercat sa se dea “nebun” in fata psihiatrilor dar ei si-au dat seama ca era un om lucid si cu capul pe umeri si nu a reusit sa ia o amarata de pensie. Mi-era si mila de el… Am vorbit putin despre politica, eu din putinul care-l stiam despre acest subiect, am mai vorbit de viata, de oamenii rai care ii intalnesti la tot pasul, de faptul ca el nu este un cersetor dinasta care se preface, dar ca este nevoit sa mai ceara pe la oameni. Cica vreo 4 milioane (lei vechi) ar fi acel tratament, daca as fi avut banii m-as fi interesat de cazul lui si l-as fi ajutat. Din pacate nu-i am.

Oricum, un om foarte inteligent, chiar daca la prima vedere nu dai 2 bani pe el.  Am ramas placut surprins de felul cum gandea, cum vorbea, cum se exprima, cum gesticula cu mana stanga (mana sanatoasa)… Mi-a facut mare placere sa vorbesc cu acest om. Pacat ca cei care conduc aceasta draga tara Romania nu dau doi bani pe unii oameni care chiar se pricep in anumite domenii, iar ei nu au nicio sansa  de a pune in practica cunostintele respective…

Follow Us @soratemplates